Bancuri

[barsan.doru]

Sedinta de Guvern. Premierul Boc il intreaba pe ministrul Finantelor:
- La Vami, ai taiat salariile?
- Da, cu 25 %, asa cum s-a stabilit!
- Si? S-au suparat? Au amenintat ca demisioneaza?
- Nu, nimic.
- Nimic? Pai ia mai taie-le 25%.
A doua zi, sedinta de Guvern.
- Deci, le-ai taiat?
- Da.
- Si?
- Nimic.
- Nimic, nimic?
- Nimic.
- N-a plecat nici unul? N-a demisionat nimeni?
- Nici unul, nici una.
- Mai sa fie! Auzi? Ia taie-le tot salariul, sa vedem ce fac acum.
A treia zi, sedinta…
- Ceva la Vami?
- Liniste, tota lumea la program.
Emil Boc cade pe ganduri, se aduna si zice:
- Auzi, ia pune-i sa vina cu bani de acasa, poate asa ii facem sa mai plece "in economia reala", cum zice sefu'.
Seara, ministrul il suna pe Boc.
- Auzi, Emile? In legatura cu vamesii si cu salariile pe care trebuie sa le aduca de acasa…
- Asa...acum demisioneaza?
- Nu. M-au rugat sa ma interesez unde sa vireze banii, ar vrea sa plateasca in avans pe doi ani.

---

Într-o zi, un tăietor de lemne îşi scăpă securea în lacul de la marginea pădurii. Omul se puse pe jelit, pentru că-şi pierduse singurul lucru cu care putea să-şi câştige existenţa. Văzând acesta, Dumnezeu apăru lângă apă şi-l întrebă care este cauza disperării sale. Omul îi spune că securea sa a căzut în apă şi nu mai ştie unde e. Atunci Dumnezeu plonjă în lac şi reveni cu o secure din aur masiv. 
- Asta e securea ta? - îl întrebă el.
 - Nu - răspunse tăietorul de lemne.
 Dumnezeu intră din nou în apă şi, de data aceasta, se întoarse cu o secure numai din argint.
 - Asta e securea ta? - întrebă el din nou.
 - Nu - răspunse tăietorul de lemne.
 A treia oară Dumnezeu reveni cu o secure din fier şi îl întrebă din nou pe omul de pe mal:
 - Asta e securea ta?
 - Da, asta este - îi răspunse tăietorul de lemne.
 Dumnezeu, mişcat de onestitatea omului, îi făcu cadou toate cele trei securi. Câteva zile mai târziu, tăietorul se plimba pe malul lacului cu nevasta sa. La un moment dat, aceasta se împiedecă şi căzu în apă. Cum omul se puse din nou pe plâns, Dumnezeu apăru, întrebându-l care este necazul.
 - Nevasta mea a căzut în lac - îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.
 Atunci Dumnezeu sări în apă şi apăru cu Penelope Cruz în braţe.
 - Asta e nevasta ta? - întrebă el.
 - Da! - urlă omul.
 Atunci, Dumnezeu, furios, îl luă la şuturi:
 - De ce minţi?
 Tăietorul de lemne începu să explice:
 - Dacă spuneam „nu” la Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta-Jones. Şi dacă şi atunci aş fi spus „nu”, a treia oară mi-o aduceai pe navastă-mea. Şi dacă de data asta aş fi spus „da”, mi le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaş şi n-am de unde să hrănesc trei femei.
MORALA: Bărbaţii mint întotdeauna numai din motive oneste şi logice.

---

Ion se casatoreste cu Maria dupa doar 3 luni de relatie. La o saptamana dupa nunta, Maria naste.
Tot satul vorbeste.
Intre timp, Ion iese in sat sa le faca cinste prietenilor, iar ei il iau la rost:
- Ma Ioane, ce esti, ma, asta prost ? Nu e ma copilul tau, ca voi nu aveti decat 3 luni impreuna !
Ion se duce suparat acasa si o ia la intebari pe Maria:
- Marie, toata lumea rade de mine ca nu e copilul meu, ca noi nu avem decat 3 luni impreuna.
Maria insa ii raspunde:
- Ma Ioane, ia vino tu sa-ti explic. Prietenii tai fac misto de tine. Ma Ioane, ai stat tu 3 luni cu mine ?
- Da.
- Am stat eu 3 luni cu tine ?
- Da.
- Am stat noi 3 luni impreuna ?
- Da.
- Ei, vezi ? Fa si tu o socoteala, daca le aduni o sa vezi ca ies 9 luni.

---

Un turist vizitează Spania. Plimbându-se pe străzile Madridului intră în cel mai arătos restaurant. Se aşează la masă şi studiază meniul. Se apropie chelnerul şi întreabă:
- Domnul ce serveşte?
- Vă rog să-mi aduceţi cea mai scumpă şi mai reprezentativă mâncare spaniolă.
- Avem aşa ceva, dar o să vă coste binişor.
- Nu contează. Dar vă rog să fie ceva exclusivist!
- Imediat!
Cam într-o oră vine chelnerul şi-i aduce un tacâm generos cu două găluşte cât pumnul, ornate cu cele mai deosebite ierburi şi cel mai scump sos. Clientul le savurează din plin. Mulţumit cere nota şi zice.
- Să ştiţi că n-am mai mâncat nimic mai gustos. Cum se numeşte acest fel de mâncare?
- “Corida”, domnule. Găluştele alea delicioase nu sunt altceva decât testiculele taurului sacrificat astăzi pe Plaza de Toros. Vă costă 5 mii de euro.
Uimit de preţ, clientul achită, dar rămâne, totuşi, satisfăcut. Peste o lună iar vine în Spania, intră cu prima ocazie în acelaşi restaurant şi fără să aştepte meniul, strigă chelnerului cu un gest amical:
- Prietene, “Corida”, te rog.
Chelnerul dă din cap afirmativ şi solemn, după care îi aduce într-o oră tacâmul. De data asta găluştele erau minuscule, dar la fel de bogat ornate. Turistul nostru le-a mâncat şi a cerut nota.
- 10 mii de euro!
- Păi cum se poate una ca asta! se miră clientul. O lună în urmă mi-ai adus un tacâm generos şi acum îmi aduci chestia asta minusculă la un preţ dublu?
- Ştiţi domnule, dumneavoastră aveţi un noroc deosebit: astăzi pe arenă a fost ucis toreadorul.